S-au scris multe cărţi despre casă şi acasă, despre ce anume separă aceste înţelesuri, dar cred că oricine sesizează diferenţa: sentimentul de familiaritate! Poate nu mulţi dintre noi putem pune în cuvinte acest sentiment, poate ne e greu să îl identificăm cu “ceva” anume pentru că familiaritatea vine de undeva din lumea noastră interioară. De cele mai multe ori e o senzaţie pozitivă, e o întoarcere plăcută în trecut. Toţi avem o idee despre ceea ce înseamnă “acasă”. Nu neapărat locul în care ne-am născut sau am crescut, ci locul în care eram ocrotiţi. Eşti acasă acolo unde simţi confort iar confortul e dat de sentimentul că eşti ferit, adăpostit, primit. Acest sentiment nu ţine de o arhitectură anume, nu ţine de o zonă anume, de servicii disponibile sau ocazii speciale, e mult mai simplu, ţine de obiectele care dau caracterul unui spaţiu. Da, e chiar atât de simplu, obiectele şi felul în care lumina cade printre ele. Toţi avem în casă un obiect uşor discordant poate cu restul designului, acel obiect care vine dintr-o experienţă pe care vrem să o păstrăm încorporată în acel obiect.
Obiectul e astfel transfigurat, primeşte o încărcătură care nu ţine de design ci de afectivitate. Întâlnim adesea oameni sensibilizaţi şi atraşi de obiecte vechi, aparent devalorizate, inestetice sau deteriorate. Obiectele pot spune istorii despre oamenii care le-au făcut şi le-au folosit, vorbesc despre tradiţii, cultură, cutume sociale sau intime. Lucrurile vechi au un luciu dat de timp şi de uzură, ceea ce, unui obiect nou, îi lipseşte total.
Dacă există o casă unde oaspeţii sunt întâmpinaţi şi înconjuraţi de astfel de obiecte, acea casă se numeşte Casa Moşului! De ce? Pentru că… Am dorit să creăm un loc în care cel care poposeşte, să simtă toată căldura bunicilor şi moşilor, a vieţii bune şi curate de la ţară. Casa Moşului e făcută din lemn și piatră de-ale locului și e decorată cu obiecte vechi adunate de pe văile Făgărașului. Casa Moșului nu e mare, pentru că noi primim oaspeți, nu turiști, pentru că moșul, gospodar cu păr alb, trebuie să aibă mare grijă de oricine îi trece pragul.
Nici nu e greu să îţi imaginezi că este aşa, logoul e unul care te trimite cu gândul la coperta unei cărţi cu poveşti nemuritoare povestite din generaţie în generaţie: Creatoarea logoului e prietena noastră Raluca Vescan – designer de produs acum la Amsterdam (www.ralucavescan.com). Scăunelul (din logoul Casa Moşului) ne trimite către un trecut nostalgic, simţim lemnul cald lucrat manual de un tată sau un bunic în serviciul gospodăriei. Simbolul soarelui-floare ne duce cu gândul la tradiţiile meşteşugăreşti populare care preţuiesc geometria simplă dar plină de semnificaţie simbolică. Acest simbol al soarelui-floare este regăsit în spaţiul european de mii de ani şi ne leagă profund de trecutul nostru comun, în acelaşi timp, scaunul este un obiect practic, uzual care serveşte unei funcţiuni clare . Îmbinarea dintre idea nostalgică a trecutului cu practicitatea utilizării acestor tradiţii în ziua de azi, este esenţa brandului Casa Moşului, un spaţiu unde tihna vieţii tradiţionale de la ţară se îmbină cu viaţa modernă. Ca element de design subliminal, în umbra de sub scăunel, se ascunde un moş cu toiag – dar acest moş nu stă pe scaun, scaunul este pentru tine, oaspete onorat al casei!
Proprietarii acestei pensiuni nu sunt nişte simpli… hangii, felul în care arată acest loc e gândit pe îndelete! Obictele care dau caracterul spaţiului sunt căutate şi restaurate de ei, pentru că au această aplecare spre obiectele care au poveste, care vin dintr-o istorie şi care îi fac pe oaspeţi să se simtă într-o casă aparte. O casă care are ceva din casa bunicilor de la ţară, pentru cei care au mai avut parte de aşa ceva, iar pentru cei care nu, le oferă un fragment de istorie rurală cu un mesaj menit să ne retragă din agitaţia mondenă: Aşează-te şi ia masa cu noi, retrăieşte căldura vieţii de la ţară, hai stai la o poveste, un pahar cu vin, o masă îmbelşugată sau pur şi simplu stai liniştit pe verandă, admirând curtea însorită.
