Marius Bodea

Salut Marius. Vreau să te întreb în primul rând care sunt sursele și temele tale?

Propriile-mi coșmaruri, angoase, stări. Visele mele sunt despre apă, devin tot mai intense pe măsură ce mă scufund, după care, în atelier reușesc să mă reechilibrez într-o oarecare măsură. Pe lângă partea onirică de care nu pot face abstracție, mă fascinează și mă sperie în egală măsură muzeele de istorie naturală, deoarece îmi inspiră ideea de loc straniu, amintind de o modalitate bizară de a arhiva realitatea

La ce lucrezi în momentul actual? Lucrarea aceasta face parte dintr-o serie sau nu are legătură cu cele anterioare?

Acum lucrez la un fel de alegorie, în care o bufniță sau un vultur spionează un șarpe sau poate se miră cum șarpele se târăște prin noroi, cum sunt ei atât de diferiți – unul conectat cu cerul, celălalt cu pământul, cu adâncimile. Acestea sunt întrebări pe care și le pun oamenii, dar nu găsesc răspuns. În ceea ce privește legătura lucrării cu altele, consider că toate sunt legate între ele.

Preferi o anumită culoare în pictură? De ce?

Destul de rar folosesc o culoare în stare pură, prefer culorile sobre, reci, reprezentative pentru subconștient.

Tehnicile: furate, învățate, aplicate? Cât de important e astăzi să le stăpânești?

Puțin din fiecare: e la fel ca atunci când înveți să mergi. Dacă faci pictură, e la fel de important să stăpânești tehnica picturii: bineînțeles, poți cânta și fără să cunoști notele muzicale.

Există un element/simbol/temă care apare recurent în lucrările tale?

Singurătatea, izolarea existențială, neliniștea, neantul – ideea de a nu fi acasă în lume, lucru care culminează cu pierderea sensului și a identității.

Natură sau cultură? Din care îți extragi preponderent temele?

Natură. Mă preocupă în mod deosebit latura subconștientă, încă neclară a ființei umane. Totodată, poți observa o aparentă liniște, o încremenire, o așteptare a ceva ce urmează să se întâmple.

Cât de mult depinde arta ta de locația/spațiul în care lucrezi?

Nu contează spațiul în care lucrez atâta timp cât am culori, pânză și nu mă plouă. Acum să nu înțelegi din asta că mă aflu în locul ideal, după cum vezi, e doar o fabrică nenorocită. La parter e un service și până la ora 4-5 se turează mașini, asta mă deranjează.

Zi-mi trei artiști care îți plac, te motivează și te pun pe treabă.

Paolo Uccello, Balthus, Troy Brauntuch.

Cum te pui în starea de a face în momentele lipsite de inspirație?

Treaba cu inspirația e o păcăleală, o capcană. Mă plimb prin atelier, răsfoiesc un album, citesc, mă gândesc că, dacă mâine mi-aș pierde libertatea, nu aș mai putea să fac nimic și atunci mă pun în starea de a face, prefer să nu pierd timpul.

Sunt date în biografia ta care ți-au influențat parcursul?

Da. Vis-a-vis de casa în care am copilărit, o casă săsească cu acoperiș mare, era un pictor puțin cam sărit. El m-a încurajat să pictez, mi-a dat primele culori de ulei, mi-a arătat cum se tratează pânza cu clei (toată rețeta aceea bătrânească, un strat pe verticală, altul pe orizontală și tot așa), cu el discutam la nesfârșit despre pictură. Deoarece eu nu urmasem Liceul de Artă, cred că a fost esențial acel moment în care am fost ajutat enorm. Din păcate, a murit în urmă cu câțiva ani în timp ce mânca o gogoașă.

Ce crezi despre comunitatea artistică locală, ce relație ai cu aceasta?

Prefer solitudinea.