Ultimul set de fotografii le-am primit tocmai din București, din atelierul artisților Alia Bakutayan și Daniel Tufiș. Alia, la ce lucrezi în momentul actual?
ALIA BAKUTAYAN:
Sunt lucrări noi cu o abordare nouă pentru mine însă mă simt foarte inspirată și lucrez cu multă poftă. Mă pregătesc pentru o expoziție personală ce va avea loc la Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia. Va fi o expoziție sinceră, cu lucrări profund personale, împreună cu obiecte și fotografii rămase din trecut. Tot proiectul se învârte în jurul relației corp, spirit, memorie. O analiză a memoriei ce servește drept retrăire și clarificare, îmbrățișare și acceptare, până la metamorfozare, devenind masă, materie-volum, structură pe care o percepem, de data aceasta cu ajutorul organelor de simț.
Daniel, spunei-mi 3 artiști care îți plac, te motivează și te pun pe treabă.
DANIEL TUFIS :
Mă inspiră Per Kirkeby, Chihuly, David Hockney, Cy Twombly, Pat Steir.
Care sunt sursele și temele tale?
A.B.: EU sunt sursa inspirației mele. Tema este strâns legată de evoluția mea ca om. Nu am altă unealtă cu care să lucrez. Creez în funcție de fluxul meu interior și de cum procesez experiențele exterioare, dar și cele interioare, încât lucrurile se metamorfozează de la sine. Astfel se leagă gânduri despre vulnerabilitate, singurătate, deschidere și detașare. Este un proces terapeutic prin artă!
Daniel, care sunt sursele pentru pictura ta?
D.T.: Natura, cu tot „instrumentarul” ei, joacă rolul principal.
Am simțit mereu că pot explora mai mult peisajul și de aceea nu l-am abandonat, prin el am simțit că mă pot exprima mai bine. Este o unealtă, o prelungire a corpului meu, care îmi compensează unele limitări fizice dar și psihice. Nu este doar o pură redare a unui peisaj, ci miezul personalității unei stări de spirit cumulat în urma experiențelor. Este de fapt, un mod de conservare a experiențelor.
Există un element/simbol/temă care apare recurent în lucrările tale?
A.B.: CERCUL – primul lucru pe care-l vezi, e chiar forma cercului. Simbol al echilibrului, eternei reîntoarceri, al ciclicității. O călătorie inițiatică, Eul. O sursă de energie, frumusețe și spiritualitate. Atomii materiei.
Iar pentru tine, Daniel?
D.T.: Motivul – “Arborele Universal”, “Arborele familiei”. Arbori-hieroglife, în care vibrează infinitul! Element tăcut, o legătură dintre vizibil şi invizibil, dintre Cer şi Pământ, o metaforă pentru viaţa în sine, regenerare şi nemurire, ca o posibilitate de trecere de la o stare la alta, ca o chemare la meditaţie, la renaştere.
Cât de mult depinde arta ta de spațiul în care lucrezi?
A.B.: După primul an de chirie în București, am fost convinși că avem nevoie de un studio, dar și de o casă în care să ne putem desfășura ca artiști, fără reguli sau spații închise… Așa că ne-am mutat la 15km de București și am construit o casă tip studio, un open space în care am dobândit convingerea profundă că suntem cu atât mai liberi și mai împliniți cu cât avem mai puține lucruri. Un spațiu simplu, plin de lumină cu grădină și doi câini.
Arta pentru noi este un mod de viață, nu putem să separăm viața noastră personală de activitatea artistică și de design. Deci da, depindem foarte mult de ambientul nostru creat exact pentru nevoile noastre, spațiu care, în timp, suferă mici modificări în funcție de proiectele noastre fiind foarte versatil. Anul acesta construim un mic atelier în spatele casei, unde putem face ”mizerie”, în special eu, pentru că lucrez cu materiale industriale pe suprafețe mari. Am chiar și furtun cu apă și o scurgere în podea, deci vă imaginați ce va fi acolo?!… Abia aștept!!!
Cum vă simțiți în izolare? Care sunt părțile plăcute și părțile neplăcute ale acestei perioade?
A.B.: Cuvântul izolare, mă înspăimântă, nu îmi place… Cum să ne simțim? Cred că toți avem în noi o tensiune, îngrijorare, dar nu pentru că suntem obligați să stăm acasă. ACASĂ este bine și frumos, avem foarte multe lucruri de făcut, de la proiecte de artă, la grădinărit… Tensiunea vine din lipsa încrederii între noi, cei izolați și cei care dețin puterea deciziilor.
Un lucru indispensabil pentru tine în contextul distanțării sociale? Ce vă lipsește?
A.B.: Îmi lipsește mult MAREA ! Social, ne lipsesc la nebunie evenimentele artistice și aici mă refer în general la expoziții de artă, galerii, conferințe, oamenii frumoși pe care îi cunoști la astfel de evenimente.
