
Synthetic, solid, difficult to obtain, troublesome to study
Hassium.ro este o platformă care încurajează dialogul creativ între artiștii, curatorii și teoreticienii din diferite bresle, mediază contactul acestora cu publicul larg și promovează în timp real evenimente culturale relevante. Află mai multe↝
Vincențiu Pușcașu…
”Eu personal văd doar plusuri în afacerea asta, ai cu cine să iei o pauză de cafea și de râs, ai de la cine primi la un sfat bun sau o critică asupra lucrărilor, ai bucuria de a găsi ușa deschisă când ajungi la atelier 😊.”
A fi artist înseamnă că ceea ce ești trebuie să fie inventat de tine de-a lungul întregii tale vieți...
Nu pot să garantez că voi livra un conținut unanim inteligibil și coerent, cu atât mai puțin palpabil sau rotund, deși admir artiștii care reușesc asta...
Da, mă inspir foarte mult din visele mele și am transpus în multe lucrări simboluri care sunt elaborări ale subconștientului.
Găsim că e momentul ideal să ne re-inventariem ambientul, să vedem cât potențial expresiv au lucrurile familiare de care suntem înconjurați cotidian fără a le mai acorda vreun credit din această perspectivă.
Felul în care îţi găsești propriul drum se axează mai uşor stilizând deja știutul sau lipsindu-te de ceea ce, în urma experimentului, crezi că nu îţi mai este necesar.
Îmi place negrul. E cea mai simplă culoare.
Arta pentru noi este un mod de viață, nu putem să separăm viața noastră personală de activitatea artistică și de design.
Am învățat să nu depind prea mult de locație, mă simt uneori eu însămi ca un atelier ambulant; unde ajung să locuiesc, spațiul se transformă în atelier, este ceva inevitabil.
Tehnica pe care o folosesc nu are legătură cu proiectele anterioare dar punctul de pornire și chestionările rămân aceleași: subiectivitatea memoriei și diversitatea punctelor de vedere.
Întotdeauna e un joc între ceea ce am în minte, un univers și ceea ce face mâna. Un joc sau o luptă, depinde.
Temele care apar frecvent în lucrările mele sunt cele care înca îmi pun întrebări și care așteptă răspunsuri.
Nu mă plictisesc de artă niciodată. O știu de 20 de ani și înca descopăr multe sertare și aspecte ale ei. Imi pare rău ca arta înca nu este atat de dezirabilă precum sunt alte lucruri. Dar va fi!
Desenul a fost un mod de observare și de conștientizare, adesea l-am asociat cu diferite lucruri, experiențe sau trăiri. Firește, au fost etape de parcurs, dar fiecare a contribuit la dezvoltarea mea.
Credem în frumuseţea lucrurilor imperfecte, temporare și incomplete; frumuseţea lucrurilor modeste și neconvenționale.
Nu contează spațiul în care lucrez atâta timp cât am culori, pânză și nu mă plouă.
Am o regulă: chiar dacă nu am chef de lucru, mă duc la atelier, ca să mă aflu acolo, spațiul în sine mă inspiră. Mă duc zilnic la atelier, indiferent de temperatura sufletului meu.
Atelierul meu este Teatrul.... La mine cuvintele se transformă automat în imagini, eu văd cuvintele, frazele, o frază este deja un „spectacol” pentru mine. Când mi se vorbește sau când citesc, imaginile curg în mine ca pe un ecran de cinema, ca în zeci de diapozitive. Încerc apoi să fixez aceste imagini, să le transpun și să le dăruiesc.
Nu caut un adevăr politic sau să fac dreptate, pentru că nu e cazul și nici nu sunt persoana potrivită pentru a face acest lucru; nu caut să protestez sau să critic sistemul socio- politic prin intermediul acestui limbaj. Consider că mie îmi revine numai rolul de a poetiza prin culoare, gest și compoziție momentul și locul în care supraviețuiesc.
Trei lucruri esențiale despre artă, din perspectiva voastră: the good, the bad and the ugly? V&A: The good: există artă. The bad: există pseudo-artă. The Ugly: Adesea a doua categorie este mai apreciată.
Moda este limbajul meu și încerc să îl hrănesc din zone diferite, dar se pare că prefer dieta bazată pe artă contemporană și scriitori sud americani. Modul în care operez în momentul în care abordez o nouă topică, o nouă colecție este constant și mizează pe simplificarea și minimalizarea liniei, formei produsului final.
Ioana: Este vreo întrebare la care ai fi vrut să răspunzi dar nu ai primit-o? András: Dacă am regretat vreodată că am ales această meserie. Ioana: Și răspunsul...? András: Ce întrebare... N-am avut de ales:)
Am ales bijuteria ca mijloc de comunicare pentru relaţia de intimitate pe care aceasta o presupune cu cel care o poartă. Pentru că bijuteriile pot fi purtate cu afecţiune şi abandon , iar atunci când trec în mâinile celor care le-au ales şi le vor purta vor avea o nouă viaţă, vor face parte din propria lor poveste.
Îmi place geometria și culorile foarte puternice; cum ziceam, îmi plac formele simple, intersectate, decupate... și desigur, culorile:)
E fascinant să văd cum materia are capacitatea de a modifica o intenție sau de a-i sublinia forța. Ceramica mea se naște în fapt din pictură, ca o posibilitate de a extinde spațiul picturii.
Eugen a studiat Moda la Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca. Dupa participarea la o serie de workshopuri, expozitii sau tărguri de specialitate, a ramas fidel locului in care a realizat prima colecție la finalul studiilor de la universitate, Fabrica de productie a Laurei Lazea.
Mi-a plăcut intotdeauna să umblu brambura prin prin atelierele artiștilor, să zăbovesc cu orele la cafele și povești, să adulmec sticlele cu verniuri., terpinoluri și terebentine astringente. Numele meu este Ioana Olahuț, acesta este atelierul meu.
Expoziția personală a artistei, „Sticlografii”, organizată de către cafeneaua culturală Espresso Studio. Expoziția mai poate fi vizionată până pe 1 Decembrie în spațiul cafenelei, strada Baba Novac 27, Cluj-Napoca. „Parafrazându-l pe Andre Malraux, eu cred că secolul XXI va fi un secol al sticlei sau nu…
Arta și artiștii vor fi din nou laolaltă pentru o seară, iar clujenii iubitori de artă contemporană au ocazia să descopere lucrări semnate de artiști din România, Franța, Macedonia, Turcia, Australia și Peru, dar și să-i întâlnească în persoană pe creatori.