Salut Flaviu! După o mică pauză tehnică am reluat hoinăreala prin ateliere și lansăm colecția de primăvara cu tine:) Spune-mi te rog care sunt sursele și temele tale?
Salut Ioana. Sunt onorat și bucuros că m-ai ales 🙂
Sursele mele de inspirație sunt viața în general. Depinde de ce citesc, cu cine petrec timp și într-o vreme era foarte important ce muzică ascultam. Traficul acesta de informație: oameni, concepte, interacțiunea cu locuri interesante sau conștientizarea designului în general, (fiind doar cateva exemple), toate acestea se sedimentează într-un fel în mintea mea și la un moment dat, ele ies afară.
Tind să cred că sunt un canal de comunicare prin care ies chestii sub forma desenului și a picturii.
De vreo doi ani încoace sunt foarte preocupat de antreprenoriat și de principii sănătoase de a face business. Nu știu cum se reflectă asta în arta mea plastică, dar aici este interesul meu intelectual major în acest moment. În aceeași măsură mă preocupă zone din istoria artei. Imi permit luxul de a fi complet atemporal prin modul în care studiez arta, pentru că încă o studiez. De exemplu, în toamna lui 2019 am putut să-mi aprofundez studiul despre Neoclasicism și Romantism, cu ajutorul cursului de pictură Art Muse. Ca să nu bag Romantism in lucrarile mele, il dau ca și temă de curs, în felul acesta avand cumva ocazia să-l consum într-un alt mod, mai indirect, dar legitim.
La ce lucrezi în momentul actual?
Chiar acum promovez cursul cu pricina, sesiunea de primavară 2020. Îmi place să-l încarc ca pe un pom de Crăciun. Construiesc un ‘accountability document’ complex în care plasez o suma de teme pentru studenți și cu care urmăresc progresul și nivelul lor de implicare. E ciudat că mă comport ca un general de armată, dar în loc de flotari și alergare, le dau teme culturale și exerciții de desen. Pe langă curs, mai sunt o groază de lucruri. Scriu o carte, organizez un eveniment prin galeria Plankton, am început o serie de picturi noi, pregătesc cursul Digital Muse – curs de grapfic design, scriu o serie de workshop-uri scurte comandate de cineva, mult design pentru toate astea și vand lucrări + vlogging-ul, care face deja parte din viața mea :D.
Spune-mi trei lucruri pe care le consideri esențiale despre artă. The good, the bad and the ugly :)
The good: nu mă plictisesc de artă niciodată. O știu de 20 de ani și înca descopăr multe sertare și aspecte ale ei. Mă interesează tot domeniul în ansamblul lui cu artiști – parte de producție și limbaje estetice, implementare – galerii, scenografii de expoziții, promovare și mai nou și partea de business din domeniu. Aici, în ultima parte se întampla lucruri smechere pe care încă nu le cuprind cu inteligența mea de acum, dar dacă mă interesează, asta e deja un semn ca s-ar putea să înteleg tot la un moment dat.
The bad: Imi pare rău ca arta înca nu este atat de dezirabilă precum sunt alte lucruri. Dar va fi!
The ugly: Nu-mi vine ceva notabil in minte.
Ai o Ars poetica? Care sunt valorile care îți ghidează practica artistică?
In artă mă simt ca și un regizor care este interesat de foarte multe direcții vizuale și figuri de stil. Îmi place sa consum mult vizual și foarte divers, am tendința să judec arta cu mintea unui designer. De aici și capcana mea de a fi interesat doar de partea aceea a artei care arată bine. Și de aici relația dificilă cu arta conceptulală. Dar mă educ continuu.
Cum glisezi dinspre culoarea picturii înspre monocromia graficii? Văd că lucrezi cu spor în ambele medii:)
Pai glisarea este data de diferenta de potential a materialelor cu care lucrez. Un instrument iți dă un fel de rezultat, iar alt instrument iți dă alt rezultat. Dacă folosesc un liner subțire de 0,4, negru, sunt doar cateva moduri prin care pot să redau lumină, texturi, materialități și rezultatul este monocrom. Treaba este să reușesc ca în această monocromie să ofer rezultate care să fie gustoase pentru privitor. Adică imaginea să aibă acele elemente esențiale din photoshop care să o facă foarte vizibilă: saturație, contrast, sharpness, claritate, etc. Dacă n-ai culoare, atunci e important să le ai pe cele enumerate mai sus.
Estetica creată în desenele mele este inspirată și de consumul de fotografie alb-negru din sec. XX. Acolo am văzut compoziții grozave, dar mai ales de acolo m-am familiarizat cu ceea ce înseamnă o ‘imagine bogată în gri-uri’. Cu cat mai multe tonuri de gri într-o imagine alb-negru, cu atat mai bogată și mai ofertantă ca și semnal vizual. Apoi cand este vorba de culoare, aici privesc în toate directiile: film, design, ilustrație, natură. Aici nu imi vin lucrurile natural . Înteleg de ce și cum funcționează combinațiile de culori și împrumut formule de succes. Asta este sfatul meu și pentru elevii mei. Sunt unii care simt bine zona asta de combinat culori într-un mod armonios și trendy. Armonios nu e întotdeauna trendy și invers.
Care este relația dintre schiță și lucrarea finită în practica ta? Câtă energie investești în fiecare și când consideri o lucrare terminată? Pe care dintre ele o valorizezi mai tare?
Schița durează cam 15 secunde, uneori mai mult. Îmi notez ideea.
Dacă pe acea schița adaug înca 9 – 12 ore de valorație, atunci oricare ar fi schița de dedesubt, ea devine o lucrare finită. Simt că o lucrare este gata atunci cand are suficientă ‘carne pe oase’. Uită-te la un corp armonios, nici prea slab, nici prea musculos. Așa apreciez lucrurile și cu valorația, lumina, volumul, etc.
Dar depinde foarte multși de instrument. Unele instrumente iți dau valorația aceea mult mai rapid decat un liner de 0.4.
Tehnicile: furate, învățate, aplicate? Cât de important este pentru tine să le stăpânești?
Eu am învatat tehnici lucrand singur și urmarind artiști preferați. Profii mei au cam lipsit de la școală. Am invățat de pe net, uitandu-mă la alții cum fac. Dar cel mai mult mi-a plăcut să mă uit la lucrări finite și să imi dau seama singur cum se fac anumite lucruri. ‘Reverse engeneering’ ii spun ăștia. În aroganța mea intimă, la un moment dat, ziceam că nu există operă de artă plastică, digitală sau analog, la care dacă mă uit, să nu știu cum a fost facută, și cu puțin exercițiu să reușesc să fac și eu la fel. Acum sunt mai cumpătat cu acest statement și zic simplu că am reușit să am o vastă înțelegere a modului de a face vizual.
Zi-mi 3 artiști care îți plac, te motivează și te pun pe treabă.
Trei de care cred ca nu o să mă satur niciodată: Picasso, Stanley Kubrick și Karl Lagerfeld.
Cât de mult depinde arta ta de locația/spațiul în care lucrezi?
Da, locul în care sunt pentru o perioadă mai lungă influențează arta mea. Mă informez mult din mediul înconjurător. Dacă sunt în Cluj, din păcate îmi pierd curiozitatea pentru a privi. Dacă sunt într-un oraș nou, atunci, în primele 2 săptămani să zicem, mă ajustez la standardul de design pe care-l oferă acel loc. Observ moda, observ grafic design-ul, observ design-ul obiectelor din jurul meu, observ cum implementează alții produse în conștiința consumatorului prin advertising, mă interesează și copywriting-ul. Asta este perioada în care îmi place să fotografiez.
Dacă stau 3 luni într-un loc cool, încep să mă contopesc în peisaj și să inhalez vibe-ul acelui loc cu toată diversitatea lui. După 2 luni, cand m-am încărcat și m-am obișnuit, urmează etapa în care simt nevoia să mă așez și să dau afară prin desen. Atunci mă retrag din public. Hermit mode. În desene o să apară un african, o iubită, desenul în sine va fi făcut la un grad de calitate care să concureze cu standardele locului, și așa mai departe. Cat am stat la Paris, în weekend vedeam expoziție Magritte și în timpul săptămanii desenam în biblioteca cu acces gratuit de la Centrul Pompidou, iar în timp ce ma întorceam acasă cu metroul, eram fascinat de user exeperience-ul pe care ți-l oferea signalistica din metrou. Apoi nu mai zic de posterele publicitare din stațiile de metrou. Iți dai seama că desenam bine, mă comparam cu cei mai tari și eram înconjurat numai de calitate vizuală. Aveam un benchmark de calitate ridicat.
Mai este un cocktail care îmi dă senzații tari: combinația muzică – locație. Atunci cand le combin pe astea două într-un mod plăcut, rezultă niște senzații puternice care duc tot la vizual în cele din urmă.
Povestește-mi un moment esențial/de cotitură în dezvoltarea ta ca artist.
Momentul cand am fost admis pe locul 2 la Facultatea de Arte din Cluj, atunci a fost un moment super important pentru mine. Universul mi-a dat șutul în fund de care aveam nevoie să încep să cred că treaba asta cu artă poate fi posibilă.
Ce crezi despre comunitatea artistică locală, ce relație ai cu aceasta?
Îmi place comunitatea artistică locală. Fiecare se străduiește să-și facă treaba cat mai mult și mai bine. Și lucrul bun pe care am început să-l văd este faptul că artiștii locali care erau interesați doar de occident, încep să expună și la ei acasă. Orașul acesta are nevoie de noi și de educație din partea noastră. Numai așa vom avea public care să plătească bilet sau să cumpere artă, altceva decat artă clasică romanească cu care s-au obișnuit. Într-o vreme eram destul de crispat în relația cu comunitatea artistică din Cluj. Mă vedeam în competiție cu toți. Acum mi-o mai fi scăzut testosteronul artistic și îi imbrățisez mai mult și mai ușor, mai ales cei care se lasă imbrățișați. Îi aștept pe mai mulți dintre ei la evenimentele mele! Mă bucur că există cateva galerii de artă bune! Abia aștept să le întrec, deoarece va fi pentru binele tuturor! Concurența este bună. Apoi, postmortem, o să mă uit din cer la perioada aceasta pe care o trăim cu bucurie, ca fiind o perioada de aur a artei romanești, așa cum s-a spus despre perioada de aur a Parisului din sec. XX. Deja văd asta! Atata doar că va trebui sa fim din ce în ce mai mulți ca să reușim acest lucru.
Cum te raportezi la contextul artistic internațional?
Aici am probleme. Mă uit de la distanță, înteleg lucruri, dar nu particip. Nu am luat ruta clasică de a fi reprezentat de o galerie din străinătate. Ori ei nu m-au înteles pe mine înca, ori eu pe ei. Mi-am făcut propria galerie și aștept cu nerăbdare să cuceresc piața internațională cu ea! Momentan plătesc chirii în Cluj și asta deja este un lux.
Cum ajung lucrările tale la ”consumatori”?
Prin internet și în urma expozițiilor. Cred că sunt cel mai atipic promoter sau vanzător de artă din zonă. Mai nou vand prin instagram story și vlog-uri. Pe vremuri știam un lucru clar, dacă îmi organizez o expoziție, ceva se va vinde cu siguranță. Și așa era. Acum e suficient să fac niște posturi și se întampla lucruri. Sunt unii care nu aprobă metoda mea. Am avut recent probleme cu un client vechi care mi-a reproșat că mă desacralizez prin modul meu de a mă expune pe net. Nu știu dacă are dreptate sau nu, dar mie îmi place ce mi se întamplă. Cred că a fost iritat de faptul că am făcut o campanie de vanzare pentru a-mi cumpăra o mașina de spălat. A durat 6 ore să fac 1300 de lei. A meritat.
Atelierul tau funcționează totodată și ca un artist run studio/ workshop, în care susții ateliere pentru diferite grupuri de participanți, în diferite medii/limbaje artistice. Poți să îmi spui mai multe despre acest proiect?
Da. Spațiul meu se numește Galeria Plankton și aici fac tot. De la expoziții, pictura proprie, aici este arhiva de desene Plankton, aici fac cursuri de pictură, desen și design. În ultimii 2 ani am dezvoltat cursul Art Muse, care este cursul de pictură. Acest curs este o experiență! Îi duc pe oameni prin toate etapele esențiale ale unei vieți de artist, terminand cu expoziția Art Muse și uneori chiar și cu o vanzare – două.
Care este lucrul pe care îl înveți din orele petrecute cu cei care se înscriu la cursurile tale?
În primul rand învăț să-i învăț materia pe care le-o predau :))) N-am știut anatomie artistică la un super nivel înainte să încep să le predau altora. Nici acum nu pot să denumesc toți mușchii din corp, însă s-ar putea să știu care este forma lor și să-i desenez din minte. Apoi am învățat să am răbdare și am învățat să pictez în foarte multe stiluri. Spre exemplu, și aici la curs, încurajez diversitatea, iar dacă un cursant are plăcerea să reproducă o pictură a lui Cezanne și altul una a lui Vermeer și altul a lui Modigliani, eu trebuie să-i ajut pe toți și astfel să le arăt care este tehnica de pictură potrivită pentru fiecare ‘caz’. Este greu să te ridici de la Cezanne și să te așezi la Vermeer. Pe bune, ca le simți starea de spirit la acei pictori. Spre exemplu, cand pictam la Cezanne eram foarte nervos. Mă chinuia tare lucrarea lui și defapt cred că-i împrumutam din temperament. Deci învăț să fiu și versatil și în egală măsură îi învăț și pe ei ca versatilitatea asta este valoroasă, mai ales cand ești la început de carieră. Îi invăț să deguste multe stiluri și multe tehnici.
Pune-ți singur întrebarea la care ai fi vrut să răspunzi dar nu ai primit-o! :))
Cat de important este sportul în viata mea? Este super important!
Niciodată nu am discutat serios cu cineva din lumea artei despre educația fizică în relație cu pictura sau desenul. Ei, să știi, că atunci cand desenez, cam tot timpul sunt momente cand trebuie să-mi țin respirația și știu sigur că, faptul ca am plamani buni și faptul că mă ascultă corpul, asta imi dă o super precizie în desen cat și în pictură. Virtuozitatea are legatură și cu capacitarea fizică de a controla lucrurile.
Și în plus, dacă faci sport trăiești mai mult și traind mai mult, ai mai mult timp să creezi și să servești lumea din jur. Cred ca ăsta este un criteriu bun pentru a fi relevant și la o varstă înaintată.
