LOOP/ Memo 8

Am ajuns în sfârșit la atelierul fetelor, în centrul Clujului, în plină pandemie... Cum e viața de artist într-un spațiu share-uit?

Teodora: Eu personal văd doar plusuri în afacerea asta; ai cu cine să iei o pauză de cafea și de râs, ai de la cine primi un sfat bun sau o critică asupra lucrărilor, ai bucuria de a găsi ușa deschisă când ajungi la atelier 😊.

Andrada: Nu există minusuri pentru mine. Am avut atelier singură și nu vreau să repet experiența. Ador pauzele de cafele cu colegele de atelier. I wouldn’t have it any other way.

Cât de mult depinde arta voastră de spațiul în care funcționați?

Tiziana: Spațiul în care lucrez este foarte important, trebuie să existe loc suficient și o ambianță potrivită. Nu sunt genul de artist care să poată picta în orice circumstanțe.

La ce lucrați în momentul actual? Tiziana ne-a spus că a lucrat toată noaptea la curățenie, să debaraseze podeaua pentru interviu😊

Tiziana: Temele care mă preocupă în ultima vreme sunt legate de noțiunea unui teritoriu și în special de felul în care identitatea, memoria și spațiul formează un ansamblu unitar al existenței.

Teodora: Ultima serie la care lucrez se numește Leptospermum, serie în care am exploatat tocmai ideea de preconcepție bazată pe un termen neexplicat sau nestudiat. Titlul seriei (și implicit al fiecărei lucrări) este denumirea științifică a unui gen de plante cunoscute în general ca arbori de ceai. Mă intrigă astfel denumirea acestor plante cu flori (floarea conținând organele reproductive ale plantei) care trimite spre sexualitate fără a fi ofensivă sau vulgară. Totuși, lucrările seriei nu conțin doar plante din acest gen și am încercat să redau ideea de coming of age reprezentând diferite metafore vizuale ale acesteia prin plante cu flori. Temele mari cu care lucrez sunt inspirate în cea mai mare parte din curiozitatea mea pentru felul în care oamenii percep anumite lucruri, anumite situații și din interesul meu de a reprezenta vizual aceste stereotipii și preconcepții.

 

Andrada: Sursele și temele diferă în funcție de seria la care lucrez, dar pot spune că de câțiva ani ideea de utopie se regăsește în toate lucrările mele. Pictura este pentru mine o scenografie a imaginației, un puzzle interactiv din care unele părți lipsesc în mod deliberat și au nevoie de imaginația, memoria sau rațiunea privitorului pentru a le completa. Nu încerc să descriu părți ale naturii și nici nu urmăresc o linie narativă naturală. Mă interesează mai tare să creez o lume artificială plauzibilă.

Următoarea serie, cred că o să fie inspirată din filme, dar încă rămăne în faza de intenție. Am în minte câteva personaje care nu vor să plece…

Există un element care apare recurent în lucrările voastre?

Tiziana: Impresia elementului organic își face apariția întotdeauna în lucrarile mele, fiind un rezultat al fluidității cu care obișnuiesc să tratez imaginea.

Teodora: Da, cred că sexualitatea apare în mod recurent în lucrările mele, chiar dacă în moduri diferite sau uneori extrem de voalat.

Andrada: Aș putea spune că peisajul este laitmotiv în lucrările mele, însă nu îl consider element central în nicio lucrare.

Natură sau cultură? Care vă alimentează preponderent temele?

Tiziana: Din natură.

Teodora: Aș înclina să spun cultură, deși în mare parte ceea ce doresc eu să fac vizibil ține de natura umană, la o analiză mai atentă.

 

Andrada: Ambele. În cazul meu nu pot funcționa una fără cealaltă. De exemplu, peisajul este un element recurent în lucrările mele, însă este scos din context (decupat). Consider că lucrările mele sunt un soi de scenografii, iar pentru a prinde viață am nevoie de referințe.

Puteți identifica o idee care vă ghidează practica artistică?

Tiziana: Vreau să cred că mi-am construit practica artistică în jurul conceptului de autenticitate. Încerc să opun rezistență “trendurilor” și artificiilor vizuale gratuite care nu mă reprezintă.

Teodora: Keep it simple, stupid.

Care sunt preferințele voastre în materie de culoare ? Se schimbă simțitor temperatura cromatică aici la voi, când treci dintr-o încăpere în alta😊

Tiziana: În general prefer culorile închise, consider că aduc ceva în plus imaginii, o senzație de mișcare, prețiozitate și profunzime.

Teodora: Greu de spus. Cred că prefer orice culoare, atâta timp cât e suculentă în contextul dat.

 

Andrada: Dezvolt fixații pe anumite culori în funcție de seria la care lucrez, însă albastrul a devenit, involuntar, culoarea care predomină în compozițiile mele.

Tehnicile: furate, învățate, aplicate? Ce relevanță au în practica voastră?

Tiziana: Învățate și adaptate… cred.

Teodora: Cred că este extrem de important să stăpânim tehnici pentru a putea reda ceea ce imaginăm.

Andrada: Furate, învățate, aplicate și îmbunătățite după nevoi. Foarte important, deoarece scurtează timpul de execuție. Datorită tehnicii folosite (layere decupate) stau destul de mult timp pe o lucrare și crede-mă că dupa 2 luni, dacă încă o văd pe perete îmi vine să o tai. Parcă ascult aceeași melodie, compusă de mine, pe repeat. La un moment dat te saturi!

 

Spuneți-mi 3 artiști care vă plac, vă motivează și vă pun pe treabă.

Tiziana: În ultima perioadă am fost foarte inspirată de land art, de artiști precum R. Smithson, R. Long, Christo și Jean-Claude.

Teodora: Nobuyoshi Araki, Katsushika Hokusai, Gustav Klimt.

Andrada: Numai 3? Nu pot 3… 😊

Hieronymus Bosch, Gerhard Richter, Michaël Borremans, Berlinde de Bruyckere, Juan Muñoz, Nan Goldin, Maurizio Cattelan, Marja Pirilä, Jan Saudek (fără o ordine anume, în funcție de mood).

Cum vă puneți în starea de a face în momentele lipsite de inspirație?

Tiziana: Cred că inspirația e doar starea de a lucra. Nu îmi place să lucrez când nu am chef, în schimb, când sunt low energy, împotriva voinței mele, încerc să mă energizez apelând la trucurile tipice: consumând artă și o băutură fresh.

Andrada: Încet și greu ca un diesel, dar încerc. De câțiva ani mi-am făcut un obicei din a nota în telefon idei, care vin de regulă când nu am cum să le pun în practică (noaptea, cănd nu sunt la atelier sau am deja începute lucrări pe perete 😊). Când am o pană de inspirație îmi consult “carnețelul de notițe” și mă apuc de făcut schițe digitale. Până acum a funcționat metoda asta.

Cum gândiți relația dintre intenție, planificare, execuție și produsul final?

Teodora: Având în vedere zona mea de interes (relația intenție-produs-percepție) pe care o studiez momentan încerc să jonglez cu acești factori și încerc să fiu cât mai fidelă procesului. Bineînțeles, nu întotdeauna îmi iese asta 😊 .

Andrada: Foarte multe intenții (notițe în telefon); puține ajung în faza de planificare (schițe digitale); și mai puține ajung la faza de execuție (pictura), în care suferă cele mai multe schimbări până la produsul final.  Unele ”produse finale” (cu defecte, zic eu) 😊 zac într-un colț al atelierului cu speranța ca vor fi reparate, deși după ce am ieșit din mood-ul seriei respective este puțin probabil să continui o lucrare.

Povestiți-mi un moment esențial în parcursul vostru, dacă există vreunul...

Andrada: Sunt mai multe, însă momentul decisiv a fost participarea la DIPLOMA 2018 (festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri). Eram absolventă de master și sincer nu știam în ce direcție o să merg. Știam că vreau să pictez, visam să devină un job pentru mine, însă… you all know that it’s not enough! După festival, prin intermediul celor de la DIPLOMA, am primit o propunere de colaborare în cadrul Târgului GAUDEAMUS, unde lucrările mele au fost expuse în standul ICR, fapt care a dus la un contract cu Estopia Art Gallery (… pe scurt 😊).

Cât de mult v-a schimbat pandemia rutina zilnică? Cum v-a influențat modul de a crea și de a gândi?

Teodora: Pandemia mi-a schimbat destul de mult rutina zilnică, în sensul că programul meu a devenit mai complicat și mai încărcat. Pe de altă parte, cred că aceasta m-a ajutat să devin mai sinceră cu mine în ceea ce privește procesul artistic.

Credeți că această situație va avea un impact pentru creația artistică în viitor, când vom fi depășit acest moment?

Teodora: Eu sper ca impactul să fie unul pozitiv, prin faptul că oamenii așteaptă să iasă, să întâlnească alți oameni și să vadă lucruri noi, lucruri frumoase, care să îi bucure.

Numiți un lucru indispensabil în contextul distanțării sociale? Ce vă lipsește cel mai mult?

Teodora: Ieșirile de toate felurile, nerestricționate.

Andrada: Socializarea, clar! Toate evenimentele la care trebuia sau îmi doream să particip și au fost amînate sau anulate (expoziții, festivaluri, călătorii etc).