Obiectele sunt o parte esenţială a istoriei personale şi noi considerăm că acestea trebuie transmise că tradiţii şi moşteniri de familie, pentru că viaţa este prea valoroasă pentru a fi traită printre chilipiruri. Respectăm meştesugul obiectelor care transcend tendinţele sezoniere. Designul trebuie să fie atemporal şi meşteşugul autentic pentru a permite obiectelor să îşi spună propria poveste.
Credem în frumuseţea lucrurilor imperfecte, temporare și incomplete; frumuseţea lucrurilor modeste și neconvenționale. Creaţiile noastre sunt firesc imperfecte şi fermecător de simple. Scopul nostru este de a crea obiecte care ne amintesc de vremea când artizanii nu doar creau, ci inspirau, obiecte ce par a fi mai degrabă adunate decât achiziționate.
Sunt în atelierul lui Magdi și Cătă ( se mai prezintă și drept Diana Muraru și Cătălin Puicar :). Cătă este artistul echipei, cu background în grafică și ilustrație. El tace și face. Magdi este ceramista guralivă care răspunde la întrebări. Cătă aprobă:). Am început cu statement-ul brandului pe care l-ați creat pentru a vă reprezenta munca, LUT. Pe mine mă trimite automat cu gândul la muncă, materie și multă curățenie de făcut când ai terminat treaba:). Care credeți că este locul obiectelor produse manual în lumea ceramicii contemporane?
Ceramica făcută de mâini omenești are o vibrație aparte, imposibil de printat sau de produs în fabrici.
Pur estetic versus funcțional. Unde v-ați găsit locul pe axa dintre cele două?
Magdi: Cu siguranță funcțional. Când văd un „bibelou” primul gând este că trebuie șters de praf, pe când de cana de cafea mă bucur în fiecare dimineață.
Cum ajung piesele create de voi ”în lume”? Mediul virtual sau metodele clasice?
Am observat că din vorba în vorba merge cel mai bine. Sigur, sunt câteva evenimente/târguri la care participăm cu regularitate, primim vizite în atelier și în curând lansăm site-ul. Avem și câteva magazine partenere prin țară și discuții de colaborări în Europa.
Îmi place foarte mult diferența aceasta de mat/lucios pe care o valorificați în multe din obiectele voastre. Puteți să imi spuneți câte ceva despre cum și-a făcut apariția?
Avem o mică obsesie pentru contrastele bazate pe textură. Cred că prima dată s-au concretizat în colecția „blid”. Am căutat să readucem sentimentul „de la bunica”: obiecte simple într-un context modest. Un blid care să nu îți atragă atenția și să îți clătească privirea. Apoi îl atingi și atunci se întâmplă magia când se trezește simțul tactil.
Și cromatic se încadrează într-un registru destul de minimalist, chiar nu abuzați de culoare:).
M: Mie îmi plac griurile și contrastele bazate pe textură. Iubesc oamenii și lucrările colorate dar ieșite din mâna mea nu îmi par sincere.
Aveți multă aparatură în atelier, mai ales din perspectiva unui pictor:). Cum vă raportați la partea strict tehnică a proceselor creative? Magdi, mi-ai spus că ai purtat adevărate lupte pentru unele dintre ele.
M: În ceramică nu cred că este foarte important. Sunt mai multe căi de a ajunge la același rezultat și fiecăruia i se potrivește alta. Nu am fost un elev/student conștiincios, am învățat „reguli”. Tehnicile pe care le practic au fost modelate de mine, în atelierul meu pentru nevoile mele.
Cum gândiții relația dintre intenție, planificare, execuție și produsul final?
M: Pentru mine este important să modelez. Chiar dacă schița ajunge să fie de jumătate de metru înălțime, mie îmi este mult mai ușor să gândesc așa. Pentru că nu sunt bună la desen, o schița clasică nu mă ajută fiindcă nu îmi place, nu mă inspiră și nu seamănă deloc cu minunăția din capul meu. Așadar modelez, modific, torn negativ, lucrez în negativ, torn pozitiv și o iau de la capăt dacă e nevoie.
Natură sau cultură? Care vă inspiră perponderent temele?
Cred că la noi sunt strâns legate. Temele le extragem din cultură (omul este o creatură fascinantă) dar inspirația, cel puțîn in ceea ce privește execuția și produsul final este încărcat de elemente naturale.
Colecția de ilustrații este bazată pe abilitatea românească de a face haz de necaz. Acum sunt atrasă de grandoarea culturii islamice și tot odată de micile comunități care aleg să facă lucrurile altfel.
Spuneți-mi câțiva artiști care vă plac, care vă motivează.
Astea sunt 3 categorii diferite. Cel mai mult ne motivează colegii din centru ( Centrul de Interes :)). Sunt hiper-activi, tot timpul pun ceva la cale și abia așteaptă să îți povestească. Pe partea de ceramică pot să spun că acum sunt fascinată de creaturile lui Shay Church și Ioana Tămas. Dacă mă întrebi săptămâna viitoare s-ar putea să se schimbe totul:).
Apropo de asta, cât de mult depinde arta voastră de locația/spațiul în care lucrați? Știu că ați schimbat recent atelierul, când ați venit la Centrul de Interes.
Practica artistică nu depinde deloc de spațiu dar ceramica, în particular nu se poate face fără apă și foc.
Ce credeți despre comunitatea artistică locală, ce relație aveți cu aceasta?
Artiștii sunt grozavi, ne inspiră și ne motivează. Ne place mai mult să vizităm ateliere decât expoziții. Sunt târguri și evenimente la care participăm doar de dragul colectivului.
Cum vă puneți în starea de a face în momentele lipsite de inspirație?
Doar lucrând te poți pune în starea de „a face”. Trebuie neapărat să fim în atelier, acolo este tot timpul ceva de făcut. Dacă nu avem inspirație facem lut, lucrăm la obiectele mai de serie, unde nu trebuie să gândești, știi ce ai de făcut. Inspirația vine dar trebuie să te găsească lucrând.
Povestiți-mi un moment esențial în dezvoltarea voastră ca artiști.
Pentru noi a fost cu siguranță cumpărarea primului cuptor, Floki – vikingul. Abia atunci am înțeles cu adevărat măreția ceramicii prin toate testele și experimentele la care dintr-o dată am avut acces.
În final, trei lucruri esențiale despre ceramică: the good, the bad and the ugly. E una din preferatele mele:).
The good: the sky is NOT the limit. Ceramica le îmbină pe toate. Sunt atât de multe variante, combinații și tehnici/tehnologii încât nu ai cum să te plictisești.
The bad: etichete și orgolii. Tendința ceramiștilor de a se defini într-un anune fel: artist sau olar.
The ugly: secrete și invidii. Ceramica presupune un drum lung și anevoios iar dacă dai peste o practică care ar putea ajuta „un frate ceramist”, nu văd de ce nu ai face-o.
