IOANA OLĂHUȚ & ALEXANDRU RĂDVAN
BIJU GALLERY / 11.10.2024-14.11.2024
Corpul. Corpul în spațiu. În mișcare sau repaus, îl traversează, îl amprentează, îl locuiește. Relația dintre corp și spațiul înconjurător a fost explorată în arta celor mai multe culturi, atât de frecvent și de divers. De la picturile rupestre australiene la figurile contemplative care parcurg cu privirea peisajele în picturile lui Caspar David Friedrich sau la fotografiile lui Andreas Gursky, care imortalizează mii de participanți îmbrăcați identic pentru marile demonstrații socialiste din Coreea de Nord. La grupul Fluxus, care prezintă acțiuni simple, repetitive, ale corpului, expunând calitatea meditativă și ridicând activitățile cotidiene la rang de artă. La expresionistul abstract Jackson Pollock, care face legătura între pictură, gest și acțiune, prezentând lucrarea finită dar și corpul artistului performând, și prin acesta expunând corpul din spatele șevaletului și demitizând actul de a picta. La artiștii europeni care în anii 60 au început să își folosească corpul ca mediu al artei în performance-uri, folosind fotografia ca să documenteze aceste opere de artă tranzitorii, care durează numai pe perioada gestului.
Toate aceste practici le-am revizitat înainte de a propune această expoziție. Mai poate fi găsită o perspectivă inedită, atunci când aduci laolaltă conceptele de corp/corporalitate și spațiu, abordate prin prisma unui mediu cât se poate de tradițional, pictura? Am lansat această provocare către doi artiști contemporani a căror practică include medii diferite dar se manifestă în special în zona picturii și a căror narațiuni rareori ocolesc corpul și atributele sale. Adunate pe tărâmul culorii, personajele lor adastă și dialoghează într-un schimb tăcut de priviri și gesturi, imortalizate și expuse privirilor precum insectele încapsulate în rășini translucide.
”…îmi aduc aminte când, în fața artei, am rămas
mut și fascinat, când m-am simțit zguduit, când am amețit și când am uitat
unde sunt, când un murmur de admirație mi-a scăpat involuntar din piept.
Și am hotărât să fac la fel pentru alți oameni. Fără un comanditar puternic
care să dorească să devină nemuritor și care să îți ceară să te întreci pe tine
însuți, fără palate impresionante care să îți fie oferite spre decorare, fără
tavane și cupole imense de biserici, fără povești mari și fără eroism, pentru
că secolul e altul, iar tu ești născut la marginea imperiului, acolo unde
monumentalul devine butaforie. Și totuși, utopic, delirant și în perfect
dezacord cu ceea ce vremurile și rațiunea mă îndeamnă să fac, am hotărât
să îmi comand decorarea magnifică a impunătoarei Scuola Grande pe care
o port de atâția ani în mine și din care am presărat cioburi și fărâme pe un
drum pe care nu mai știu să mă întorc. Iar numele ei va fi, desigur, Scuola
Grande della Tenerezza, iar oamenii vor sta tăcuți și vor privi la picturile
imense și frumoase care le vor vorbi despre oameni obișnuiți și gesturi
simple și pline de dragoste și îi vor face să se întrebe când a fost ultima
oară în care au simțit cu adevărat atingerea cuiva, când au fost ultima oară
intimi sau dacă mai știu ce este intimitatea, când au prețuit ultima oară
momentele în care nu se întâmplă nimic. Și, inevitabil, acest magnific
monument va fi destinat să nu fie realizat niciodată, rămânând doar o
zbatere, poate ultima, un fragment ca un frumos și decăzut palat venețian
ce se scufundă iremediabil. Și tot ce va rămâne vor fi alte frânturi,
mărturii ale unui vis imens, realizat cu mijloace șchioape. Un vis despre
tandrețe și firesc, despre atingeri și îmbrățișări, pictat imperfect și tocmai
de aceea minunat. ”
Rădvan Alexandru
Ioana Olăhuț (n.1979) trăiește și activează în Cluj-Napoca. Arta Ioanei Olăhuț pendulează între pictură, scenografie și instalație, provocând conviețuirea intimă a unor elemente provenite din lumi diametral opuse, care creează prin asociere noi spații conceptuale, emoționale și estetice. Relevante pentru dimensiunea contemporană a conceptului de metamorfoză, lucrările sale sunt reflecții vizuale asupra graniței fragile dintre natural și artificial, asupra prefacerilor și riturilor de trecere de natură biologică, psihologică sau socială, asupra experienţelor care încremenesc ori accelerează dezvoltarea, dezvăluind o lume a muchiilor existenţiale. Începând din anii de studiu ( 2012 Phd of Visual Arts: Images of the body in transgression; 2005 Master of Visual Arts: Facial reconstruction- portrait preliminary study; 2003 Bachelor of Fine Arts: Crime in an non urban space- painterly narrations, UAD Cluj-Napoca; 2000 DAAD CERTIFICATE (Deutscher Akademischer Austausch Dienst) IFU- International Women’s University , Art Group Study- Migration, Hanovra) lucrările artistei au fost incluse în expoziţii și colecții definitorii pentru fenomenul artistic contemporan atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Selecție expoziții personale: 2023 Fata docilă a lu mama, Meron Roastery Cluj-Napoca,Ro, 2022 Scene de vânătoare, ArtEast Gallery, Iași, Ro, 2022 MAELSTROM, Palatul Culturii, RCW Iasi, Ro, 2022 The Aftermath of a losing battle, Palatul Braunstein, Iași / Proiect curatorial, 2021 MAGDA/OLĂHUȚ Un artist și o artistă fac pâine, Hangar F, Alba-Iulia, Ro, 2019 Stories of conflict and desire, Mogoșoaia Pallace Cultural Center, București, Ro, 2017 One Woman show/ Take your pills, Muzeul Farmaciei Cluj Napoca, Ro, 2017 Dislocated/ Foldel/Displaced. Ioana Olahut&Lucian Broscățean, Romanian Design Week București, Ro, 2016 Fear/Pain/Hunger, The National Museum of Art, Cluj Napoca, Ro;
Alexandru Rădvan s-a născut în 1977. A crescut în București și a studiat între 1996 și 2000 la Universitatea Națională de Artă București, la clasa profesorului Florin Mitroi. Este lector universitar la Universitatea Națională de Artă București, secția Pictură. Teza sa de doctorat, „Imaginea fantastică realizată prin mijloace plastice și mijloace literare”, este, ca și întreaga sa creație, o amplă documentare și un fin comentariu asupra miturilor și mitologiilor antice. Alexandru Rădvan a devenit un nume de referință în arta contemporană românească și internațională, fiind interesat de modul în care societățile contemporane se raportează și interpretează figurile mitice, personajele și legendele antice. Lucrările sale au fost prezentate de-a lungul anilor în numeroase expoziții personale și de grup dintre care vom menționa „Island for Umberto”, Anaid Art Gallery, Berlin, Germania (2020), «The Oldest Day», ARCUB, Bukarest, România (2019); «Partner for the Abyss», Bazis Contemporary, Cluj, România (2019); «The Sculptor’s Studio», Muzeul de Artă, Arad, România (2018); „Untochable Love” Anaid Art Gallery, Berlin, Germania (2018); «Monumente în mișcare – Barbar», Institutul Cultural Francez, București, România (2018); «Divina decadență», Kasteel van Gaasbeek, Gaasbeek, Belgia (2016); „Bucharest Artistic Education and Romanian Art After 1950”, National Museum of Contemporary Art (MNAC), Bucharest, Romania (2015); „Badly Happy”, Marina Abramović Institute West (The Performance Art Institute), San Francisco, USA (2010); „Messiahs”, Modem – Center for Modern and Contemporary Art, Debrecen, Hungary (2009). His works are in important public and private collections in Romania, Germany, Belgium, Austria, Israel, France, Italy, Greece and the USA. He works and lives in Bucharest. Since 2005 is represented by Anaid Art Gallery Bucharest / Berlin. (Biografie pusă la dispoziție de Anaid Art Gallery)
Expoziția, curatoriată de Ioana Olăhuț la invitația Oanei Mureșsan, este parte integrantă a primei ediții a festivalului de dans contemporan OM – TRANSILVANIA INTERNATIONAL DANCE FESTIVAL, care se va desfășura în perioada 10-13 octombrie 2024, în Cluj-Napoca și care își propune promovarea dansului contemporan și interconectarea acestuia cu alte forme de artă. Tema ediției inaugurale, intitulată „Ritm comun”, abordează două aspecte fundamentale: pe de o parte, fuziunea dintre diferitele arte, cu precădere, arta vizuală, iar pe de altă parte, nevoia de a descoperi un ritm comun, un limbaj universal prin care diversitatea artistică și culturală poate fi comunicată și înțeleasă. Dansul contemporan, cu flexibilitatea și deschiderea sa către experiment și inovație, răspunde perfect acestor nevoi, oferind o platformă în care diferențele sunt celebrate, iar conexiunile dintre artiști și public devin esențiale.
Programul festivalului poate fi consultat pe https://omdancefestival.ro/.