Salut András, mi-au plăcut mereu lucrările tale îndelung elaborate. Spune-mi te rog de cât timp ai nevoie pentru a finaliza o lucrare?
Servus Ioana. De obicei îmi ia o lună, o lună și jumătate. Folosesc o tehnică elaborată de mine, este vorba de un desen în negativ zgâriat pe o placă de plastic. Partea cu adevărat creativă este când lucrez la schițe, compun imaginea pe calculator.
Cum le construiești, care sunt temele tale?
Dacă mă gândesc bine cred că jocul contrastelor este tema care este prezentă în fiecare dintre lucrările mele. Binele și răul, albul și negrul, lumina și umbra, elemente care reprezintă valori contradictorii, toate sunt prezente. Le concep ca într-un un dans fără sfârșit, pe un ring de dans reprezentat de placa de plastic pe care desenez. Un fel de ying și yang, o tablă de șah pe care pionii își caută armonia și echilibrul.
Care sunt valorile care îți ghidează practica artistică?
Procesul creativ înseamnă pentru mine un culoar de comunicare nu numai cu lumea exterioară dar și cu mine însămi. Ca și mesaj și mod de comunicare aș spune că îmi place să șochez cu „grijă” și cu respect:)
La ce lucrezi în momentul actual? Lucrarea aceasta face parte dintr-o serie sau nu are legatură cu cele anterioare?
Lucrez la a treia piesă dintr-o serie care va conține șase lucrări. Este o poveste despre transformarea mediului înconjurător de către om și în același timp transformarea omului datorată nevoii sale de a transforma.
Există un element care apare recurent în lucrările tale?
De multe ori apare o sferă, un fel de aură în jurul personajelor care le scoate în evidență fața și conferă o atmosferă de liniște imaginii, care de obicei este ultra aglomerată.
Cât de mult depinde arta ta de locația și spațiul în care lucrezi?
Mă acomodez repede la situații și spații, deși știu cum este să lucrezi într-un atelier spațios. Și recunosc că este mult mai bine:)
Numește 3 artiști care îți plac, te motivează și te pun pe treabă.
În timpul liceului m-a marcat lumea lui Caravaggio dar și pictura din Țările de Jos, mai ales Pieter Brueghel sau Jan van Eyck. Dintre contemporani mă fascinează fotograful veterinar Hajdu Tamás, un băimărean care nu vrea să fie numit artist, dar se joacă cu imaginea cu o lejeritate de invidiat.
Cum te pui în starea de a face în momentele lipsite de inspirație?
Sunt momente dificile, momente în care mi-aș dori să fiu angajatul cuiva ca să am pe cine să fiu nervos, dar deocamdată mă enervez numai pe mine însumi:). Oricum sunt momente pline de adrenalină.
Povestește-mi un moment dificil în dezvoltarea ta ca artist.
Am avut perioade foarte grele când eram foarte aproape să renunț, dar am crezut în ceea ce fac și am reușit să trec peste obstacole.
Cum ajung lucrările tale ”în lume”?
Rareori sunt invitat să expun în anumite locuri, îmi organizez singur expozițiile, de cele mai multe ori în propriul atelier.
Ce crezi despre comunitatea artistică locală, ce relație ai cu aceasta?
E un lucru bun că se întâmplă multe la Cluj, chiar dacă cele care pe mine mă marchează sunt puține. Mă duc la vernisaje, și câteodată vin acasă fericit.
Este o întrebare la care ai fi vrut să răspunzi dar nu ai primit-o? :)
Ai regretat vreodată că ai ales această meserie?
Și răspunsul...?
Ce întrebare… N-am avut de ales:)
