Valentin Ionescu &Andrei Ciurdărescu. Deocamdată primul atelier pe care îl trecem pe hartă care este împărțit de doi artiști. Cum funcționează conviețuirea aceasta? Vă furați pensulele unul altuia:)? Vă influențați reciproc în vreun fel?
Vali: Da! Ne furăm pensulele dar numai pe cele nefolosite. Avem afinități cromatice diferite și asta ne ajută sa nu ne ”batem” pe aceleași culori; șasiuri, rame, pânze spray-uri, toate le avem la comun ca într-o relație de durată, numai că nu ne spunem întotdeauna unde le mutăm și de multe ori căutăm anumite culori sau pensule unul la celălalt.
Avem stiluri și direcții destul de diferite și de asta funcționăm foarte bine împreună când lucrăm. Influențele, dacă există, pot fi cel mult accente cromatice.
Andrei :)))) Da. este foarte interesant că avem deja o experiență destul de lungă de conviețuire atât acasă cât și la atelier iar după atâta timp a devenit ceva firesc.
La atelier este ca și acasă unde ne ,,tolerăm” foarte bine unul pe altul dar mai mult ne și completăm destul de bine. Conflictele nu apar între noi pentru că ne respectăm mult unul pe altul și nu avem timp de pierdut pentru așa ceva. Timpul este prețios și preferăm să îl folosim cat mai bine și să ne focusăm pe ce are fiecare de făcut.
La ce lucrați în momentul actual? Îmi dați o cheie de lectură pentru lucrările voastre?
V: Continui sau încerc să continui o serie de lucrări. Nu am mereu stare pentru contraste puternice și culori electrice, dar sunt tot eu acolo. Am totuși o serie recurentă în lucru: Blueprint. Pentru că lucrez în ulei, tehnica mă condiționează să fac pauze de la lucrările în curs sau cum s-ar spune un pas în spate, momente în care încep alte lucrari. De obicei pornesc sau duc mai departe mai multe proiecte concomitent.
Înainte de a veni la Cluj am studiat arhitectură-design la Ion Mincu în București și cred că experiența de acolo m-a ajutat într-o oarecare măsură și mi-a influențat modul de lucru și de alegere a tematicilor. Peisajul și spatiul au devenit treptat un lait-motiv de reprezentare împreună cu structurile vizibile sau sugerate din spatele acestuia. Fie că ilustrez formațiuni geologice, elemente naturale sau artificiale toate pot fi descompuse într-o rețea sau în anumite structuri. Pornind de la planuri urbanistice, rețele de infrastructură, imagini satelitare terestre sau spatiale, spectacole de lumini si lasere și ajungând la relații și activități zilnice, toate pot fi înscrise în categoria rețelelor și descriu o structură dinamică. Ce pot să mai spun? Sunt unul din acei ciudați căruia îi place geometria :).
Andrei?
La mine este simplu. Fiind foarte legat de ideea de origini, de locul de unde vin, de copilarie, am dezvoltat o serie amplă de proiecte construite în jurul unor teme precum memoria, colecțiile dar și spațiul, locul.
După terminarea doctoratului am fost pentru un an la Roma, experiență care a trezit în mine un proces de evaluare și reîntoarcere la locul de care sunt legat afectiv.
Așa am ajuns la concepte noi și am pornit seriile de proiecte Giardini și Realtá di Venere în care m-am identificat cu locuri și întâmplări dragi amintindu-mi de procesul cultivării plantelor și de cel al construcțiilor utopice observând conflictul dintre natural și artificial și lupta pentru dominare dintre cele două elemente. Venus și vegetația exotică sunt două elemente care în ultimii ani au fost extrem de prezente în lucrările mele.
Recurs la Natură sau la Cultură? Care vă alimentează preponderent lucrările?
V: Cumva tematica este ancorată în natură dar se metamorfozează apoi în structură având o aparență artificială, carteziană, sintetizată. Sursele de inspiratie le am peste tot jurul meu – oameni, situații, prieteni, conjuncturi, locuri.
A: Cred că în egală măsură mă folosesc de ambele surse. Deși momentan natura este favorizată ca izvor de documentare. Nu cred că elementul cultură poate sa fie scos din calcul la nici un artist – el există permanent.
Pentru amîndoi pictura pare a fi prima alegere ca mediu de exprimare, deși am văzut și colaj, video, instalație... Aveți o culoare preferată? Andrei aceasta e o întrebare haioasă pt tine, pe care te știu din facultate imersat în negru:).
V: Îmi este greu să spun că am o culoare preferată, mai degraba am multe culori favorite dar și asta depinde de stare și de lucrare în sine. Îmi plac nuanțele de turcoaz, verde de china, verde crom, diferite tipuri de ocru și bineînțeles griurile colorate. Contrastele de calitate le prefer uneori celor de complementaritate dar cel mai bine se vede în lucrări ce culori prefer sau care din ele domină.
A: 🙂 Este într-adevăr o întrebare haioasă pentru că eu iubesc tot ce este adiacent culorii deși de o perioadă bună am început totuși să îmi extind spectrul interesului cromatic. Înainte predomina negrul acum m-am colorat, poate și din cauza faptului ca împart atelierul cu Vali.
Tehnicile: furate, învățate? Cât de important este pentru voi să le stăpâniți?
V: Și-și. Este fundamental ca artist să stăpânești prin tehnică sau prin combinații tehnice procesul picturii – numai așa poți să vii cu ceva nou, sa inovezi, iar una dintre metodele experimentului este procesul de încercare și eroare.
A: Cred că nu este foarte importantă sursa de unde ai dobândit o tehnică sau un mod de lucru, mult mai important este modul în care o exploatezi și rezultatele la care ajungi. Deși nu sună prea bine, trebuie să recunoaștem ca în acest domeniu cam toți ,,împrumutăm” câte puțin unii de la alții.
Cum gândiți relația dintre intenție, execuție și produsul final, când vine vorba de artă?
V: Este o relație capricioasă. De multe ori intenția sau planificarea a influențat execuția și produsul final în modul în care ideea de la care am pornit s-a transformat organic pe parcurs.
A: Asta cred că ține mai mult de alte zone ale artelor vizuale unde corectitudinea tehnică este ceva mai riguroasă. Eu în pictură deși sunt un mare susținător al proiectului și al schițelor de lucru nu reușesc mereu să rămân consecvent și transform lucrările cu mare ușurință. Cred că este și rezultatul unei forme de curiozitate ivită din nerăbdare.
Cum vă puneți în starea de a face în momentele lipsite de inspirație?
V: De multe ori reușesc să ies din momentele astea ascultând diverse genuri de muzică. Când nici așa nu funcționeaza caut să mă documentez pentru alte proiecte sau fac total altceva.
A: Când apar momente fără chef de lucru sau când mă părăsesc muzele fac o pauză. Dacă nu funcționează mă apuc de lucru pentru că lucrând apar și rezultate noi de la care poți construi mai departe. Cam acestea sunt rețetele mele pentru deblocare.
Spuneți-mi 3 artiști care vă plac, vă motivează și vă pun pe treabă.
V: Olafur Eliasson, Frank Gehry, Anselm Kiefer au un loc special pentru mine în ceea ce privește arta și arhitectura contemporană și îi folosesc ca reper valoric, totuși nu sunt singurii care mă motivează.
A: Este foarte greu să delimitez trei artiști la care țin mai mult, sunt sedus de foarte mulți artiști din diferite curente și perioade artistice, dar totuși cred că foarte importanți pentru mine sunt Miquel Barcelo și Pierre Soulage. În ultima perioadă am redescoperit arta prerenascentistă.
Povestiți-mi un moment pe care îl considerați esențial în dezvoltarea voastră ca artiști.
V: Un moment esențial a fost acum șapte ani când l-am cunoscut pe Andrei și m-am decis să mă înscriu la UAD la secția pictură. Nu am mai pictat până atunci în ulei cu toate că am terminat un liceu de arta. Anii petrecuți în arhitectura și advertising m-au îndepartat destul de mult de manualitate, de hands-on doing și mi-a plăcut foarte mult să ma reîntorc la procesul acesta creativ, la mediul artistic.
A: Poate momentul esențial a fost în 2003 când familia mea a emigrat și eu am rămas să îmi finalizez studiile. Pe urmă am călătorit foarte mult și cred că puteam în nenumărate rânduri să mă rup de legatura mea cu Clujul dar a existat de fiecare dată un motiv destul de puternic să rămân.
Cât de mult depinde arta voastră de locația și spațiul în care activați?
V: Încerc să nu asociez tematica sau lucrarea de o locație anume. Prefer să nu folosesc elemente locale sau recognoscibile în lucrări in ideea de a induce o anumită stare, o oarecare profunzime. Daca aș folosi un element recognoscibil, privitorul ar asocia elementul cu locația și ar incerca să găsească și alte similitudini – nu asta e intenția mea.
A: Locația este foarte importantă pentru un artist ce operază cu medii tradiționale deoarece îți influențează modul de lucru, schimbi dimensiuni, tehnici, ești forțat să te adaptezi și asta te ajută. Am trecut printr-o astfel de experiență la Roma și am ajuns să îmi schimb acolo paleta cromatică.
Sunt lucruri legate de arta voastră pe care nu doriți să le dezvăluți? Accept un indiciu:)
V&A: Timpul alocat unei lucrări. :)))) Cred că asta este cea mai frecventă întrebare pe care o poate auzi un artist. Nu te întreabă nimeni de costuri, incoveniente, dacă ai avut probleme, idei, concepte – doar: Cât timp ți-a luat să…?
Ce credeți despre comunitatea artistică locală, ce relație aveți cu aceasta?
A: Am o relație foarte bună cu mulți artiști din Cluj, dar ca orice minoritate (până la urmă suntem o minoritate) membrii acesteia sunt foarte divizați iar orgoliile și frustrările sunt pe masură. Asta nu înseamnă că la alții este altfel sau mai bine. Doar că atunci când le remarci la ai tăi este puțin mai dureros.
Însă cred ca marea noastră șansă este că există o formă de entuziasm în randul celor tineri, un fel de efervescență a orașului în care se unesc grupuri și personalități ce contribuie fiecare la schimbarea unei stări de fapt. Cred că este nevoie de oameni noi în special în zona managementului cultural care să fie capabili să influențeze peisajul local și este obligatorie apariția unor formatori privați care sa nu fie asociați cu instituțiile publice.
Cum vă raportați la contextul artistic internațional?
V&A: În ultimii ani am avut ocazia să călătorim în afara țării și să vedem muzee, galerii, bienale, să trăim în mod direct experiența întâlnirii cu arta și cu artiștii contemporani pe care îi apreciem. De obicei suntem conectati la rețelele de socializare și vedem la cald ceea ce se petrece și în alte centre artistice.
Atelierul vostru funcționează totodată și ca un artist run space în care derulați proiecte curatoriale și expoziționale. Îmi puteți da mai multe detalii? Cum ați gândit acest spațiu hibrid, dacă pot să-l numesc așa?
V&A: A+ Project Space a pornit ca o inițiativă colectivă adresându-se artiștilor vizuali, curatorilor, arhitecților, peisagiștilor și designerilor, l-am gândit ca un spațiu deschis pentru experiment, pentru proiecte artistice și interdisciplinare. Prin curatoriat ne dorim să punem în practică idei și argumente creative, proiecte de artă emergentă atât personale cât și colective realizate de artiști tineri locali și/sau internaționali.
A+ Project Space se suprapune perfect atelierului nostru, are o suprafață de 42 metri pătrați și poate fi vizitat la etajul I, în clădirea Centrului de Interes din str. Fabricii de Chibrituri nr. 9, Cluj-Napoca.
Cum selectați oamenii pe care decideți să îi promovați ?
V: Până acum am invitat artiști și prieteni din cercul apropiat, dar pe viitor vrem să extindem căutările și în plan internațional, să oferim rezidențe și burse iar pentru asta vom avea nevoie de finanțare, nu ca până acum, din fonduri proprii.
Încercăm să diversificăm proiectele pe care le expunem în spațiu, să venim mereu cu ceva nou și relevant pentru ceea ce se întâmplă în prezent în arta contemporană.
A: Planul pe viitor este să ridicăm nivelul proiectelor și să aducem la Cluj și în Centrul de Interes cât mai mulți artiști tineri care sa vină cu perspective, proiecte și abordări cât mai diverse. Până acum am adus proiecte ale unor artiști în care noi credem foarte mult și pe care publicul clujean nu îi cunoștea.
Am cam ajuns la final. Îmi spuneți-mi trei lucruri esențiale despre artă, din perspectiva voastră: the good, the bad and the ugly?
V&A: The good: există artă. The bad: există pseudo-artă. The Ugly: Adesea a doua categorie este mai apreciată.
I: Auch.....O concluzie pertinentă și dureroasă:) . O să fiu pe fază:)
