Atelierul meu este Teatrul.... La mine cuvintele se transformă automat în imagini, eu văd cuvintele, frazele, o frază este deja un „spectacol” pentru mine. Când mi se vorbește sau când citesc, imaginile curg în mine ca pe un ecran de cinema, ca în zeci de diapozitive. Încerc apoi să fixez aceste imagini, să le transpun și să le dăruiesc.
Ioana: Este vreo întrebare la care ai fi vrut să răspunzi dar nu ai primit-o? András: Dacă am regretat vreodată că am ales această meserie. Ioana: Și răspunsul...? András: Ce întrebare... N-am avut de ales:)
Am ales bijuteria ca mijloc de comunicare pentru relaţia de intimitate pe care aceasta o presupune cu cel care o poartă. Pentru că bijuteriile pot fi purtate cu afecţiune şi abandon , iar atunci când trec în mâinile celor care le-au ales şi le vor purta vor avea o nouă viaţă, vor face parte din propria lor poveste.
Îmi place geometria și culorile foarte puternice; cum ziceam, îmi plac formele simple, intersectate, decupate... și desigur, culorile:)
E fascinant să văd cum materia are capacitatea de a modifica o intenție sau de a-i sublinia forța. Ceramica mea se naște în fapt din pictură, ca o posibilitate de a extinde spațiul picturii.